Scurt istoric

Scurt istoric privind invatamantul la subcetate in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea

Începuturile învatamântului românesc în Transilvania în secolul luminilor
Se pare ca cea mai veche scoala româneasca în Transilvania a fost cea înfiintata în 1657 la Fagaras, de vaduva lui Gheorghe Rakoczi I, scoala care avea în program si limba maghiara si limba latina.
Fiindca burghezia româna din Transilvania nu avea în secolul al XVIII-lea drepturile burgheziei celor trei natiuni, a recurs la anumite cai pentru a le obtine, între care unirea unei parti a românilor cu biserica de la Roma. Influentata de Vatican, Curtea de la Viena si dieta din Ardeal a nobililor au fost obligate sa îngaduie clericilor români uniti sa înfiinteze scoli pentru pregatirea viitorilor preoti uniti. La Blaj s-au deschis, în urma staruintelor episcopului Inochentie Micu - Clain, trei scoli, devenite mai târziu: scoala normala, liceu si seminar. Aici învatau fiii românilor mai înstariti, dintre care unii plecau sa-si desavârseasca studiile în strainatate, în special la Viena si Roma, convingându-se de latinitatea limbii române si de originea comuna a românilor de pretutindeni.
În 1782, Ignatie Darabant, din cadrul episcopiei Blaj, înainteaza guvernului un proiect în care pune problema învatamântului românesc din Transilvania si propune, prin cuvinte care vestesc "Supplex-ul", marirea numarului de scoli românesti pentru "a se îngriji si veghea la cultivarea necesara a acestui popor".
Prima atestare documentara a scolii din Subcetate – 1765
Preotul Vasile Urzica noteaza în prefata pomelnicului din 1913 ca, potrivit conscriptiei facute de episcopul Atanasie Rednic la 1765, Varvizul avea scoala la acea data, la care functiona dascalul George.
Documentându-se din volumul Episcopii Petru-Paul Aron si Dionisie Novacovici între 1751-1764, publicat de Augustin Bunea la 1902, preotul Elie Câmpeanu conchide ca, între cele 55 de scoli românesti din tot Ardealul din acea vreme, opt existau în secuime, între care una la Varviz, si ca aceasta era condusa de învatatorul GEORGE.
În sematismul de la 1900 se precizeaza ca dupa înfiintarea districtului Szepvizului (1767) s-au restaurat bisericile românesti si s-au înfiintat scoli românesti, la initiativa protopopului Ioan Visoli.
În 1815, când ANDREI din Moldova era învatator la Subcetate, s-a ridicat aici o scoala, probabil primul edificiu destinat exclusiv învatamântului. Din însemnarile lui Elie Câmpeanu aflam ca învatatorul Andreiu era fiul preotului Lazaru din Pipirig, ca de la Andreiu, cantor si docente la Subcetate, au primit cunostinte fiii preotului Petru Dobrean (preot la Subcetate între 1794-1826), Mihail (preot la Toplita între 1838-1848 si la Tulghes între 1848-1894) si Nicolae (preot la Subcetate între 1826-1853). I s-au pastrat dascalului Andrei cele mai frumoase amintiri. Se spune ca ar fi luat parte la lupta revolutionarilor lui Tudor Vladimirescu.
I-au succedat lui Andrei dascali ardeleni, formati la scolile din Blaj: cantorul si docentele FILIP, docentele IACOB din Frata, docentele NICOLAE GROSISCH (între 1835-1837) -
"bun docente si mare tipicar, care vorbea germana, latina, maghiara, româna si rusa"
(E. Câmpeanu).
A urmat o perioada în care de activitatea scolara s-au ocupat cantorii de la biserica: Grigore Huruba, Stefan Pop, Vasile Dobreanu, Dumitru Urzica.
În timpul pastoriei blânde si parintesti a preotului Nicolae Dobrean, au fost si momente de bucurie si de satisfactie pentru membri acestei comunitati: acela în care episcopul Ioan Lemeni din Blaj a sfintit biserica înaltata de predecesorii acestui preot, cu îmbunatatiri facute sub îngrijirea sa, sau cele prilejuite de rivirismentul învatamântului. Au fost însa si zile grele datorate înaspririi obligatiilor iobagestii si zbuciumului provocat de valul revolutiei de la 1848-1849.
Activitatea scolara la Subcetate în secolul al XIX-lea
Despre viata iobagilor din localitatea Subcetate în primele decenii ale secolului al XIX-lea aflam din Conscriera localitatii întocmita la 19 iunie 1820, document pastrat în originar la Arhivele Statului din Miercurea Ciuc, fondul Scaunul filial Giurgeu. Conscrierea s-a facut la Subcetate de catre doi conscriptori jurati, asesori ai nobilului scaun Giurgeu, în prezenta juzilor Dobrean Vasile si Urzica Vasile, din partea nobililor din Lazarea, si a reprezentantilor locuitorilor: Musca Nicolae, Dobrean Ioan, Dobrean Mihail, Urzica Ioan, Cotfas Gavril, Muresan Toader, Cotfas Dumitru.
Succesorul preotului Nicolae Dobrean (mort în 1853), a fost fiul acestuia, Petru Dobrean (1831-1882), un preot iubit de credinciosii sai. Sub administratia acestui paroh (1853- 1882), s-au pus bazele unei fundatii bisericesti si ale unei fundatii scolare (în 1870 fundatia scolara avea peste 150 de florini, iar cea bisericeasca depasise suma de 700 de florini) s-a construit un nou edificiu scolar (1868-1876), cheltuindu-se 2000 de florini, fara materialul oferit de sateni s-au facut renovari la biserica, s-a recâstigat dreptul de padurit prin procesul început în 1864 si continuat între 1871- 1874.
Activitatea scolara s-a desfasurat între 1851-1870 în casa lui Ioan Urzica din Deal, apoi în casa lui Toader Urzica. De instructia si educatia copiilor s-au ocupat pe rând: PETRU POPA de la Secula (1858-1860), FURNEA VASILE (1861-1862), TEODOR RUNCANU (1863-1866), IOAN URZICA (1867-1868), cooperator parohial, MIHAIL HURUBEAN (1869-1878).Vor functiona în continuare numai învatatori absolventi ai Scolii Normale din Blaj: IOAN PASTORIU din Vaida (1878-1879), VASILE LUCACIU din Teusu (1879- 1882), IOAN MOGA din Bobohalma (1882-1883), Elie Câmpeanu (1883- 1884), PETRU GAFTON (1884- 1921).
Fluctuatia mare de dascali se explica prin lipsa conditiilor de desfasurare a activitatii scolare si prin lipsa unei locuinte pentru cei care se ocupau de instruirea si de educarea copiilor.
Dupa moartea preotului PETRU DOBREAN, s-a încredintat parohia Subcetate ca si conducerea oficiului protopopesc unui preot energic si destoinic, George Crisan. Succesorul acestuia, preotul Elie Câmpeanu s-a bucurat la Subcetate (1884-1898), ca de altfel pretutindeni, de dragostea si de încrederea credinciosilor. În anul 1926, apreciind râvna acestui inimos preot si dascal, comuna Subcetate i-a acordat cetatenia de onoare.
Preocupat de îmbunatatirea starii învatamântului la Subcetate, E. Câmpeanu a întreprins demersuri pentru înfiintarea unei scoli în satul Filpea, sat dintre ai carui copii numai o parte beneficiau de învatatura, din cauza distantei de 3-6 km fata de singura scoala situata în centrul comunei.
Prin adresa nr. 2316/1884 a Mitropoliei din Blaj, se comunica preotului din Subcetate, Elie Câmpeanu, ca în sedinta consistoriala tinuta la 19 iulie 1884 la Blaj, analizând concluziile prezentate de senatele scolare din Varviz si Sarmas, se aproba înfiintarea unei scoli în satul Filpea, prin contributia cetatenilor, si deschiderea cursurilor în acea scoala începând din 1885. Se cerea ca "oficiul de docente ambulante la acea scoala sa se împreune cu acela cantorale parohiale din Varvizu". Se exprima acordul ca la scoala din Filpea sa se anexeze în cele scolastice si filia Galautas, care în cele bisericesti apartinea parohiei Sarmas.
Scoala din filia Filpea a functionat la început într-un local provizoriu. Abia în 1930 se va face, la 19 octombrie, inaugurarea unui local corespunzator, functional si în prezent.
În sematismul din 1900 se precizeaza urmatoarele:"VARVIZ (GYO-VARHEGY), gara: SZASZ-REGEN stat. Tel. Of. Postal: GYO-DITRO. Dep. De la Sc. Protop. 25 km. Par. Veche. Bis. nu este, a ars în 1899. Casa par. Sunt doua: una din lemn din an 1838, cealalta din piatra din an 1896. Sub leafo. Matr. Are de la an 1847". Scoala din bârne, acoperita cu sindrila din an 1887. Scolari: 80 feciori: 48, fete:32 de repetitie: 30 feciori: 16, fete:14:Par. O.D. PETRU MOLDOVAN. Cooperator: O.D.VASILE URZICA. Docente: D. PETRU GAFTON. Cantor: MIHAIL HURUBEAN. Curator primar: IOAN SUCIU.
Elie Câmpeanu (1859- 1937) - învatator, preot si cetatean de onoare al comunei Subcetate
Despre preotul Elie Câmpeanu, contemporanul sau, parintele Dr. Titus Malai spunea în 1937 ca
"apartine pleiadei de mari oratori ai Transilvaniei, înalt ca un brad de pe Ceahlau, profil de tribun roman, priviri cu scânteieri de fulger modelate în agheasma de duiosie si clementa a sufletului preotesc ardelean ca obârsie poarta în sânge blazonul nobletei daco-romane în frumoasa sa cariera preoteasca e columna de foc ce despica bezna deschizând luminisuri de înviorare prin pustiuri pentru sufletele însetate de credinta".
Originar din localitatea Goreni, judetul Mures, din parinti tarani, a învatat la Reghin între 1867-1871, apoi a savârsit studiile liceale si teologice la Blaj. A functionat ca învatator (1883-1884), apoi ca preot (1884-1898), la Subcetate. În continuare, între 1898-1916, a fost protopop al Giurgeului si inspector al scolilor nationale române din Giurgeu, cu sediul la Gheorgheni.
Preotul a fost dotat cu înclinatii pentru scris, pentru cercetari istorice si arheologice, adunând un vast material referitor îndeosebi la trecutul românilor din zona în care a activat. De la preotul Elie Câmpeanu ne-au parvenit cele mai autentice si mai pretioase marturii cu caracter monografic despre localitatea Subcetate - Note referitoare la istoria Varvizului, parohie în protopopiatul Giurgeului, Comitatul Ciucului, Arhidiecesa Greco-Catolica de Alba-Iulia si Fagaras în Transilvania din anul 1904 -, valorificate recent în lucrarea Doinei si a lui Vasile Dobrean, Subcetate – Mures, File de monografie, publicata în anul 1999. Observatiile acestui spirit incandescent, preocupat de a scoate la lumina adevarul despre vechimea si continuitatea românilor din judetele Mures si Ciuc, sunt bazate pe o documentatie istorica si arheologica riguroase. Însemnarile lui sunt facute pe baza arhivei bisericesti, a unor date însemnate pe vechi icoane si obiecte, toate disparute în incendiul din 1899, când vechea biserica din lemn construita la Subcetate înainte de 1734, dupa afirmatia lui Elie Câmpeanu, a ars, fara a se fi putut salva ceva din ea.
Preotul Elie Câmpeanu a gasit însemnat anul 1734 pe scaunul de tei din strana, anul 1738 pe clopotul mic, alaturi de inscriptia "Homo memento mori", anul 1740 pe icoane, 1750 pe usile împaratesti… Din însemnarile sale reiese ca în vremea pastoriei sale la biserica din Subcetate existau douasprezece vechi carti de cult, tiparite în Moldova, Tara Româneasca si Transilvania în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, cumparate si donate bisericii de credinciosi si de preoti. Cea mai veche era Cazania sau Carte româneasca de învatatura talmacita din limba slavona de Varlaam, Mitropolitul din Tara Moldovei în 1643. Se refera apoi la toti preotii care au pastorit în aceasta parohie: între 1786-1882, timp de 96 de ani, au functionat la Subcetate preoti din familia Dobreanu – familie care prin membrii ei distinsi a contribuit la sustinerea acestei comune si la sustinerea elementului românesc în Giurgeu în împrejurarile cele mai rele.
Protopop al Giurgeului, Elie Câmpeanu a fost un apreciat colaborator al lui Ioan Bianu, bibliotecarul Academiei Române, pentru care a negociat cumpararea, pentru 400 de coroane, a Psaltirei slavo-române din 1577, descoperita la Voslobeni. Între 1898-1904 a colaborat la realizarea Enciclopediei române, editata la Sibiu în trei volume de societatea ASTRA.
Activitatea lui Elie Câmpeanu va ramâne legata si de lupta dârza si perseverenta împotriva deznationalizarii bisericii si a limbii române. Protestul sau de împotrivire, din 1912, semnat de numerosi tarani din zona, a dezlantuit împotriva lui ura autoritatilor administrative. Condamnat la închisoare si destituit din post, în 1916, trece muntii în Moldova cu armata româna, împreuna cu cei patru fii ai sai. A fost numit conferentiar al Armatei a II-a (de nord), încurajându-i pe ostasi, apoi a activat ca administrator al spitalului 428 din Piatra Neamt, dupa aceea al spitalelor de la manastirea Bistrita si, în cele din urma, director al Scolii Normale din Dobreni, judetul Neamt. Pentru activitatea merituoasa desfasurata în acesti ultimi ani, i-au fost conferite doua decoratii de razboi, în 1918 si în 1920.
Dupa ce a fost numit în 1920 protopop la Târgu-Mures, si-a dedicat tot restul vietii activitatii culturale. A publicat numeroase articole despre vechimea si continuitatea românilor din judetele Mures si Ciuc în Revista istorica a lui Nicolae Iorga, în ziarele locale: Muresul cultural si Astra. A fost unul dintre întemeietorii societatii de istorie, arheologie si etnografie din Târgu-Mures, fondata la 15 septembrie 1924, si animatorul ei principal.
În cei 15 ani traiti la Subcetate, ca învatator si ca preot, Elie Câmpeanu a câstigat încrederea, respectul si dragostea locuitorilor acestei localitati. Apreciindu-i râvna, daruirea de sine si meritele deosebite, comuna Subcetate i-a acordat în 1926 cetatenia de onoare. În 1930, la 19 octombrie, în calitate de presedinte al Comitetului Scolar din judetul Mures, a participat la inaugurarea edificiului scolar din satul Filpea, apartinator comunei Subcetate, în care va functiona în continuare scoala ale carei începuturi dateaza din anul 1884, cu aprobarea Mitropoliei din Blaj, din vremea pastoriei preotului Elie Câmpeanu.
În 1931, Nicolae Iorga l-a decorat personal pentru întreaga sa activitate culturala, iar la 27 ianuarie 1937, la moartea acestuia, tot Nicolae Iorga îl prezenta în Neamul românesc astfel: era
"un preot din vremea veche, superior exemplar de rasa, pe atât de tare în suflet pe cât de modesta-i era înfatisarea materiala: figura taiata aspru ca de secure taraneasca în lemn de tisa, ochi când stralucitori de vesela bunatate când umezi de lacrami, când scaparatori de mânie împotriva nedreptatii si asupririi. Unele din acele glasuri care parca au în ele îngemanate dureri de lungi generatii. Din scoala durerii ieseau astfel de oameni".
"La mormânt, scria Titus Malai, l-a petrecut un neam întreg în ziua Unirii, la 24 ianuarie 1937, în Târgu-Mures, transformându-se prohodul într-o serbare de inegala maretie, asa cum se cadea în ziua de primire a laurilor eternitatii unui atât de curajos precursor si mag al dreptatii noastre românesti".
Activitatea scolara in prima jumatate a secolului al XX-lea
Oameni harnici si ambitiosi, varvizenii au fost si norocosi pentru ca au avut mereu în fruntea lor preoti si dascali inimosi si luminati care au stiut a sadi si cultiva în sufletele tinerelor vlastare alese virtuti, dragostea si respectul pentru învatatura. Este recunoscut faptul ca scolile din Subcetate au avut mereu învatatori si profesori exemplari, constienti ca au de îndeplinit o misiune nobila prin activitatea didactica pe care o desfasoara, fiindca nimic nu poate fi mai minunat si fara egal în lume decât sa modelezi sufletul unui pui de om – creatia si semenul tau - , cel care-ti continua pasii, idealurile si-ti asigura tie si omenirii nemurirea.
Prefata pomelnicului, scrisa la 5 oct. 1913, poate fi considerata profesiunea de credinta a preotului Vasile Urzica. Acesta a împlinit dorinta credinciosilor de a avea pomelnicul care sa pastreze pentru posteritate numele acelora care au edificat si înzestrat cu cele necesare frumoasa biserica din parohia Subcetate:
"ca o sincera si modesta dovada de recunostinta fata de locul nasterii si ca un mic prinos al dragostei de fiu si de preot al acestei parohii, am scris aceasta nepretioasa prefata, Vasile Urzica, paroh si administrator protopopesc".
În aceasta prefata se precizeaza ca în 1911 functionau în aceasta localitate trei scoli: o scoala de 7 clase în centrul comunei si doua scoli primare în satele Filpea si Calnaci.
Se stie ca înainte de darea în folosinta a actualului edificiu scolar din satul Filpea (1930), cursurile scolare s-au tinut în casa lui Ciubîca Petru lui Petru (Petruca lui Stefanuc).
Daca pâna la primul razboi mondial se ocupa de educatia si de instructia tuturor elevilor din scoala un singur învatator (PETRU GAFTON între 1884-1910 , 1919-1921, instruind 80 de scolari la 1900, IOAN-EMIL BUTNARIU între 1910-1912, ALEXANDRU LASCU 1912-1916), dupa 1918, când învatamântul a cunoscut o înflorire fara precedent, s-a înfiripat un colectiv didactic care se ocupa de tinerele vlastare, avându-l în frunte pe ALEXANDRU MÂNDRU (1916-1940).
Situatia scolii din acea perioada nu poate fi cunoscuta din documentele scolare, ci numai din amintirile elevilor din acea vreme, înca în viata, deoarece se spune ca arhiva scolara a ars în anul 1940.
Scolarii de atunci îsi amintesc cu nostalgie astazi, dupa 60-70 de ani, despre fastul serbarilor de la sfârsitul anului scolar, când fiecare învatator se straduia sa-si arate în fata parintilor maiestria didactica încununata prin programul artistic pregatit cu elevii sai îsi amintesc cum mergeau la biserica în fiecare duminica, împreuna cu învatatorul clasei si cu directorul scolii.
Înca în anul 1924 s-a pus problema construirii unei scoli corespunzatoare în centrul comunei Subcetate deoarece activitatea scolara se desfasura în vechea cladire din lemn, terminata în 1876, situata pe acelasi loc unde astazi se înalta cladirea actualului liceu. Vechiul edificiu scolar avea patru sali de clasa si cancelaria, era darapanata si devenise un pericol pentru viata copiilor. A fost realizat un plan care prevedea "a se edifica partea fatadei cu etaj, pentru a se înfiinta si un internat"(Dosar 63, fila 100). Planul a fost aprobat de Consiliul Comunal urmând ca scoala sa se construiasca în acel an, prin aprobarea taierii unei cantitati de 30 ha de padure, anticipând ca anual fondul de taiere pe comuna sa se diminueze de la 7ha la 5ha pe an. Initiativa aceasta nu s-a materializat, probabil pentru ca resursele financiare ale comunei – realizate prin valorificarea lemnului din padurile Mortonca si Putna Întunecoasa , primite prin reforma din 1923 - au fost utilizate pentru construirea scolii din satul Calnaci, în 1925., apoi a scolii din satul Filpea, în 1930, scoli care sunt în stare de functionare si în prezent.
Inaugurarea scolii din satul Filpea, la 19 oct. 1930, a constituit un eveniment de neuitat. Informatii despre manifestarea culturala care a avut loc cu acest prilej ne-au ramas de la preotul Elie Câmpeanu, participant în calitate de presedinte al Comitetului scolar din judetul Mures.
Au fost prezenti numerosi intelectuali din întreg tinutul, sateni din Subcetate, Sarmas si Galautas, revizorul scolar al judetului Mures, Ieronim Puia, membrii comitetului scolar în frunte cu presedintele Toader Urzica, cu directorul Alexandru Mândru si cu parohul Ioan Ghergheli.
Dupa sfintirea edificiului scolar, preotul Elie Câmpeanu a rostit o alocutiune despre Istoricul învatamântului poporal românesc, cu începere din anul 1765, prin aceste tinuturi si în localitatea Subcetate . În alocutiunea acesta s-au facut referiri si la istoricul localitatii românesti Subcetate, precizându-se ca în anul 1704 exista aici o comunitate de sine statatoare.
Scoala din Filpea, fiind construita conform planului Ministerului, era "o podoaba a scoalelor din întreg tinutul".
Revizorul scolar Ieronim Puia a vorbit despre însemnatatea scolii în viata unui popor. A urmat "o petrecere taraneasca cu dansuri în pitorestile noastre costume nationale".
Preocuparea sustinuta a Comitetului Scolar si a Primariei Subcetate de a construi o scoala noua în centrul comunei beneficiaza de un climat favorabil, creat de aparitia Ordinului Ministerului Internelor 16 423 A din 17 ianuarie 1934, care preciza ca Ministerul Instructiunii în întelegere cu cel al Internelor intentioneaza sa faca propaganda cât mai intensa prin organele acestor departamente în interesul edificarilor de scoli primare în special, precum si al înzestrarii acestor scoli cu toate cele necesare pentru functionarea lor în conditii cât mai bune si pentru realizarea "scopului înalt urmarit de Guvernul tarii" (Dosar nr. 63, fila 99). În urma unui control efectuat de revizorul Gheorghe Urilacan – în ianuarie 1934 - , se arata:
"Scoala nu are local propriu. Cursurile se tin într-un local care este proprietatea bisericii greco-catolice si în care se afla patru clase necorespunzatoare, fiind localul expus ruinarii. Se recere edificarea unui local propriu cu cinci sali de clasa deoarece în actualul local nu se vor putea continua cursurile în anul scolar viitor".
Se iau masuri ferme: la 25 ianuarie 1934, comitetul Scolar local si Primaria comunala elaboreaza un memoriu catre Prefectura judetului Mures solicitând elaborarea planului si a devizului în mod "urgent" prin adresa 494 din 1934 se cere Ministrului Învatamântului sa binevoiasca a dispune si a interveni pentru încasarea de la orasul Gheorgheni a sumei de 536000 lei, câstigate prin sentinta civila nr. 181 de la 1 mai 1934, suma din care sa se edifice un local de scoala conform hotarârilor aduse în aceasta cauza.
În anul 1935, prin Hotarârea Consiliului Comunal din 2 februarie, a fost aprobata cumpararea
"intravilanului înscris în cartea funduara a comunei Subcetate nr. 284 cu numerele topografice 837 840 842 845 848 852, cu o suprafata totala de 1134 stânjeni patrati în carte funciara Subcetate nr. 222 cu nr. topografici noi 841 849, cu o suprafata de 1811 stânjeni patrati adica în total un iugar si 236 stânjeni patrati cu suma de 75000 lei pe seama comunei Subcetate, dar se destineaza scolii numai un iugar".
A fost platita suma de 26000 lei în 1935, urmând ca restul "sa fie înscris în bugetul anului viitor". Sunt anexate schita locului si contractul de vânzare-cumparare. (vezi Dosarul nr. 63 al Primariei comunei Subcetate din 1 aprilie 1934-30 aprilie 1940, fila 17). Din adresa nr. 996 din 1935, semnata de primarul Petru Pop si de notarul Iacob Pop rezulta ca primaria a platit suma de 75000 lei pentru 232 stânjeni patrati. (Dos.cit., fila 90) În anul 1937, Consiliul Comunal Subcetate acorda prioritate problemelor privind construirea scolii. În sedinta ordinara din 24 aprilie 1937, având ca obiectiv "exploatarea extraordinara a unei portiuni din padure pentru constructia cladirii scolare din Centru", problema a fost votata si declarata "cauza de urgenta" si s-a hotarât ca din padurea Putna, proprietatea comunei Subcetate, sa se exploateze o suprafata de 50 ha cu scopul crearii fondului necesar pentru edificarea scolii. Hotarârea a fost luata dupa ce ocolul Silvic Gheorgheni, prin adresa 764 din 1937, trimisa prefecturii din Toplita, dadea "avizul favorabil pentru exploatarea extraordinara a 50 ha din Padurea Putna", suprafata ce urma a fi scazuta din parchetele acordate pe urmatorii 10 ani, "sub rezerva aprobarii ulterioare si de catre autoritatile silvice competente" (Dosar 63, fila 55).
S-au facut apoi numeroase demersuri catre prefectura si catre Ministerul Agriculturii si al Domeniilor prin care se cerea aprobarea exploatarii extraordinare a suprafetei mentionate. La 12 iulie 1937, se revine cu o adresa la Ministerul Agriculturii si al Domeniilor si, în acelasi timp, se cere sprijinul, printr-un memoriu, semnat de notarul Iacob Pop, si Ministerului Învatamântului. În sedinta din 21 iulie 1937, primarul Petru Pop anunta ca fiindca
"o taiere anticipata nu se poate aproba, Primaria comunei a hotarât sa contracteze un împrumut de la stat pe termen lung pâna la suma de 2150000 lei cu amortizare de 50 % din valoarea parchetului anual."
(Dosarul citat, fila 39) La 2 august, primarul Petru Pop si notarul Iacob Pop cer aprobarea pentru a se deplasa la Bucuresti pentru obtinerea fondului necesar constructiei scolare.
La 7 noiembrie 1937, prin adresa nr. 6238 se trimite anteproiectul pentru construirea scolii primare, a carei valoare va urca pâna la 2200000 lei. Se preciza ca se va proceda "la întocmirea proiectului definitiv" în functie de suma disponibila (Dosarul cit., fila 22). S-a realizat planul pentru o scoala moderna, care prevedea la parter sali de clasa spatioase - suficiente pentru scolarizarea a 300 de copii - o sala de gimnastica, birou pentru director, sala pentru biblioteca, sala pentru gradinita de copii, sala de conferinte pentru corpul profesoral, locuinte pentru director, pentru doi sau trei învatatori si pentru servitorul scolii, iar la etaj, spatii corespunzatoare pentru înfiintarea unui internat scolar.
În adresa Ministerului Agriculturii si al Domeniilor nr. 26280 din 1937, catre comuna Subcetate, se precizeaza ca
"admiterea unei astfel de exploatari (anticipate) ar echivala cu calcarea instructiunilor prevazute de articolul 2 si 3 din Codul Silvic. Prin decizia ministerului din 12 noiembrie 1937 s-a dispus respingerea cererii urmând ca pentru anul 1937 sa primiti spre exploatare numai parchetul nr. 7 , în suprafata de 6,68 ha".
Prin adresa nr. 1679 din 30 noiembrie 1937 Primaria comunei cere Ministerului Agriculturii si Domeniilor sa revina asupra deciziei privind exploatarea celor 50 ha si sa intervina
"ca în sarcina parchetului ordinar anual de 6,68 ha sa ni se acorde de la Creditul Agricol sau din alta parte un împrumut de 2000000 lei cu termen lung amortizabil într-o singura rata anuala pâna la concurenta de 70% a valorii parchetului anual".
Se cerea acest împrumut deoarece devizul estimativ întocmit la 24 iulie 1937 se urca la suma de 2150000 lei (Dosarul citat, fila 4).
Prin adresa nr. 913 din 1939 a fost înaintat pretorului plasei, spre aprobare,
"Deciziunea definitiva nr.6 din 1939 precum si planul întocmit de Serviciul Judetean de Drumuri Mures, întocmit pentru constructia Scoalei Primare de Stat a carui deviz întocmit cu data de 24 iulie 1937 se urca la suma de 2150000 lei"
– primar, Gavril Urzica notar, Petru Laiu.(Dosarul cit., fila 4)
La data de 22 februarie 1940, pentru ca înca nu se primise aprobarea, se revenea cu adresa 334/ 1940 pe lânga pretor pentru "urgentarea aprobarii planului cladirii scolare din Centru" (fila 3), adresa la care Pretura Plasei Toplita recomanda – prin adresa 947/ 1940 – trimiterea proiectului scolii primare din comuna Subcetate, împreuna cu devizele, la Serviciul Tehnic al Tinutului Mures, spre aprobare (vezi fila 2).
În perioada celui de-al doilea Razboi Mondial (1940- 1944), învatatorii au luat calea pribegiei, fiind înlocuiti cu învatatori unguri, care asigurau predarea-învatarea limbii maghiare. Construirea scolii ramâne deocamdata un vis. Problema constructiei scolii se va relua în anii 1947-1949. Ne vorbesc despre ea martorii în viata si documentele din dosarul nr.5 al primariei Subcetate (4 septembrie 1947-30 noiembrie 1949).
Multumim domnului profesor Petru Cotfas - profesor si director adjunct la Liceul din Subcetate între anii 1964-1973 – pentru contributia la clarificarea problemei privind "construirea scolii din Subcetate".
Dezvoltarea invatamantului dupa al II-lea Razboi Mondial
Reorganizarea scolilor
Despre reorganizarea învatamântului românesc în comuna Subcetate în anul imediat urmator celui de-al doilea Razboi Mondial, doamna Lucretia Mera (Tifrea) îsi aminteste (în 1998) cele ce urmeaza:
"În 1940, când s-a cedat Ardealul de Nord (ca urmare a Dictatului de la Viena), m-am refugiat fara parinti la Blaj, unde am urmat cursurile Scolii Normale de fete de la Institutul Recunostintei pâna la absolvire, în 1944, când am dat examenul de capacitate. În anul 1944, dupa retrocedarea Ardealului, m-am întors acasa, în satul meu. Aici, cu elanul de tânara învatatoare, cu concursul primarului Suciu Petru si al parintilor copiilor am organizat începerea cursurilor primare la toate cele sapte clase, incluzând si Calnaciul si chiar Filpea (natural, în limba româna, caci timp de patru ani scoala a fost numai în limba maghiara).Începutul a fost foarte greu pentru ca duceam lipsa de tot ce era nevoie si pentru ca nici ajutor înca nu aveam, conducerea de la Miercurea - Ciuc fiind înca tot cea veche. Încet- încet, au început sa apara vechii dascali ai satului, printre care si învatatori de ai mei. Deci munca s-a repartizat si greutatile s-au ameliorat".
Învatator la scoala din satul Filpea între 1947- 1950 si profesor la Scoala Primara de Stat din Subcetate-Centru între 1950-1957, actualmente pensionar, domnul Ioan Sandu îsi aminteste (în 1995) ca la venirea sa la Subcetate, în 1947, mai erau învatatori Gavril Urzica si Andrei Cotfas, ca dupa demolarea vechii scoli din bârne - cu patru sali de clasa, cu acoperisul spart, cu peretii coscoviti - copiii învatau în sali de clasa improvizate în cladirea primariei, inaugurata în 1947…
Domnul profesor Petru Cotfas, preocupat de istoricul construirii scolii din Subcetate, gaseste suficiente dovezi în documentele de arhiva ale primariei din Subcetate, respectiv dosarul nr. 63 (1 aprilie 1934 – 30 aprilie 1940) si dosarul nr. 5 (7 septembrie 1947 – 30 noiembrie 1949).
În sedinta ordinara a comisiei interimare, din 7 septembrie 1947, primarul Petru Suciu aduce la cunostinta
"ca în planul de lucrari al comunei Subcetate este prezenta edificarea unei noi scoli în centrul comunei, vechea scoala nemaicorespunzând menirei sale si ca deja în anul în curs lectiile se vor tine în localul Primariei – sala mare si cele doua sali laterale"
(vezi dosarul citat, fila 1). Primarul cere Comitetului interimar sa gaseasca modalitati de a obtine banii necesari. Locuitorii comunei nu au nici o sursa de venituri din care s-ar putea alimenta fondul de constructie si se bazeaza exclusiv pe exploatarea de parchete si în mare masura pe prestatia de munca în folos obstesc. "Membrii comisiei interimare împuternicesc pe primar si pe notar" sa intervina la forurile în drept pentru obtinerea de parchete extraordinare (fila nr.2). Domnul Ioan Sandu, director al Scolii din Subcetate între anii 1953-1956, îsi aminteste astazi ca s-a constituit o delegatie care a plecat la Bucuresti cu documentatia si cu memoriul justificativ în care se cerea aprobarea pentru edificarea scolii si fondurile financiare necesare. În anul 1949 delegatia s-a prezentat la Petru Groza, de la care a obtinut aprobarea si investitia de 8 milioane. Prin bunavointa domnului profesor Laczko-Cotfas Gheorghe, fiul merituosului dascal Andrei Cotfas, avem posibilitatea sa cunoastem continutul memoriului adresat Ministerului Muncii, întocmit la 8 iunie 1948, semnat de primar, notar, director de scoala, preot, membrii comitetului de constructie, reprezentanti ai organismelor politice locale si de plasa, autoritati judetene. Reproducem fragmentele cele mai semnificative din acest memoriu:
"Comuna Subcetate este situata în regiune saraca de munte, la extremitatea nord-estica a judetului Mures, pe malul stâng al Muresului Superior, la altitudinea de 766 de metri, înconjurata de munti, având 2805 de locuitori în cele 686 de case raspândite pe o raza de 5-7 km, comuna a carei veche scoala a fost deschisa în 1725. Învatamântul s-a desfasurat de-a lungul vremii în scoala de bârne, ce cuprindea patru sali de clasa, care, în 1946, din cauza insalubritatii, în baza procesului-verbal luat la fata locului în 14 martie de inginerul serviciului tehnic judetean a fost închisa(...)În toata comuna nefiind nici o cladire în parte potrivita pentru scoala, provizoriu s-a intrat în localul Primariei cu cei 260 de scolari, înghesuiti în 3 sali cu iesiri nepotrivite(...), la care se poate adauga lipsa completa a curtii de recreatie precum si conturbarea lectiilor de accesul zilnic al locuitorilor care vin la Primarie (...) Având în vedere cele de mai sus(...), am luat frumoasa initiativa de a realiza edificarea unei scoli primare moderne, conform planului întocmit de Serviciul tehnic al Prefecturii judetului Mures(...)Acest plan cuprinde 8 sali de clasa, un atelier de tesatorie (lâna, in si cânepa) pentru fete(...), un atelier de lemnarie pentru baieti, o sala festiva (...) Prin munca voluntara s-a adunat pe santierul de lucru peste 1300 metri cubi de piatra bruta, adusa cu carele de la 4-12 km departare, cantitate ce este egala cu 120 de vagoane si care se poate vedea din fotografia anexata (...), 400 metri cubi de nisip si pietris. Din procesul-verbal luat de dl Dr. Valer Moldovan, pretorul plasei Toplita, rezulta ca materialul si valoarea lucrului ating 1 150 000 lei. Cu toata lipsa de fonduri s-a trecut si la alte realizari concrete dupa cum urmeaza: Locuitorii, în mod benevol, s-au oferit înca din luna noiembrie 1947 ca, din putinul pe care îl au, sa dea, cu sistemul rotatiei, gratuit, masa la cioplitorii de piatra, care pâna în prezent au fasonat, în model paralelipiped, 330 metri patrati de zid, de o frumusete rara, lucrare care continua si în prezent. Totodata, în fiecare luna, locuitorii, în mod gratuit, pun la dispozitia Comitetului de constructie, laptele pe o zi, pentru a face brânza. Pentru aducerea materialului s-a construit, tot cu munca voluntara, un pod cu lungimea de 12 m si cu latimea de 5 m, pietruindu-se 10 km de drum (...) Realizarea planului a fost bazata pe vânzari de parchete din padurile comunale, dar acest deziderat a cazut deoarece furtunile au darâmat în decembrie 1947 si în ianuarie 1948 peste 20 000 metri cubi de lemn de molid, a carui valoare a scazut de la 250 lei la un pret de 26- 54 lei metrul cub, neputându-se realiza decât 600 000 lei, suma ce nu acopera nici bugetul comunei. Valoarea devizului este de 7 500 000 lei, suma cu care se poate termina complet edificiul. Locuitorii comunei, data fiind regiunea saraca, sunt complet lipsiti de mijloace financiare, încât din cotizatiile lor abia se realizeaza suma de 200 000- 300 000 lei". Lucrarile – îsi aminteste domnul Ioan Sandu - au început imediat ce s-a aprobat investitia pentru ca în prealabil, prin aportul si bunavointa cetatenilor din comuna, s-au adunat cantitati enorme de materiale de constructie: piatra si nisip. Sapaturile fundatiei, toate muncile necalificate au fost efectuate de catre oamenii din comuna, prin munca voluntara. Lucrarile avansau repede. La 20 iulie 1949, în prezenta lui Matei Gheorghe, vicepresedintele provizoriu al plasei Toplita si a celor peste 800 de oameni s-a serbat punerea pietrei fundamentale într-un entuziasm de nedescris. Au vorbit Andrei Cotfas, Gavril Urzica – învatator-director -, profesorul Silviu Bot, în numele Inspectoratului Scolar, primarul comunei, secretarul si arhitectul Udvari Ludovic. Cu cele 8 milioane, constructia a fost ridicata în rosu. S-a modificat putin si proiectul în asa fel încât s-au realizat zece sali de clasa, în loc de opt, si sala de sport, amenajata si ca sala festiva, mult mai spatioasa. În anul 1954 – eram directorul scolii, cunosteam pe ministrul adjunct, Sipos Nicolae, învatator din zona Giurgiului – am fost din nou la minister cu o parte din dosarul initial si completat cu fotografii care atestau stadiul actual al lucrarilor, cu memorii, exprimând si dorinta noastra de a înfiinta un liceu în comuna, în acel timp existau licee doar la Gheorgheni, Reghin si Târgu-Mures. Am obtinut suma de 640000 lei, cu care s-au realizat tencuielile exterioare, iluminatul si împrejmuirea. Lumina electrica a fost adusa de la Fabrica de lapte din Remetea. As vrea sa mentionez ca de constructia scolii, de la început si pâna la sfârsit, s-a ocupat domnul Andrei Cotfas, care era "diriginte de santier", cu cea mai mare responsabilitate, seriozitate si daruire. Scoala a fost inaugurata în 1955. Scoala Medie Mixta din Subcetate a pornit la drum cu dascali locali, dar si cu oameni noi: Ion Muresan, profesor de limba si literatura româna foarte bine pregatit, cu lectii la clasa deosebite, Farcas Ioan, profesor de geografie, Suciu Toader, profesor de fizica si matematica, Suciu Lidia, profesor de stiinte naturale…Scoala era apreciata ca o scoala buna. În cladirea Primariei s-a organizat internat pentru elevii de liceu., înzestrat cu materialele necesare – mese, scaune, paturi, dulapuri si altele – de la Liceul Papiu Ilarian si de la un alt liceu din Târgu-Mures, scoase din uz si depozitate pe la subsoluri. Strângerea acestor materiale, încarcarea în vagon si transportul au fost facute pe cont propriu, cu ajutorul unei grupe de militari constructori, al caror comandant era Ciubuca Petru din Poiana (Subcetate). Odata cu înfiintarea Scolii Medii am devenit persoana juridica cu cont deschis în banca, dar fara bani. Personalul administrativ de specialitate lipsea, iar noi, cadrele didactice foarte putin ne pricepeam la astfel de lucruri."
(Ioan Sandu, 2002)
În anul 1955 s-a înfiintat în cladirea nou construita primul liceu din zona Toplitei, unicul între Reghin si Gheorgheni, la care a fost numit director profesorul Ioan Sandu, urmat la scurta vreme de Alexandru Contiu. Liceul a functionat numai pâna în anul 1958, deoarece în acest timp s-a construit la Toplita , resedinta de raion, o cladire corespunzatoare si în 1958 elevii liceeni si profesorii lor au fost transferati la Toplita, ramânând la Subcetate doar învatatorii.
În aceasta cladire va functiona în urmatorii trei ani scoala elementara de 7 clase. În 1961, când director este profesorul Victor Tatu - din Giurgiu -, se aproba înfiintarea unei scoli medii mixte (liceu), care fiinteaza fara întrerupere pâna în prezent.
Începând cu anul 1959, se completeaza Cartea scolii: în prima parte sunt înregistrate anual date statistice referitoare la numarul elevilor înscrisi, numarul celor care frecventeaza si al celor promovati în fiecare clasa, date referitoare la dotarea materiala a scolii (sali de clasa, laboratoare, cabinete, biblioteca, internat, lot experimental, gospodarie anexa), iar în partea a doua sunt înscrise numele cadrelor didactice (profesori, învatatori, educatoare, titulari si suplinitori, pedagogi, bibliotecari, laboranti), care au functionat la cele trei scoli din comuna.
Învatamântul liceal la Subcetate între 1961-2002
Numarul claselor, al elevilor, al învatatorilor si al profesorilor cu pregatire superioara este în permanenta crestere. In anul scolar 1961/1962 se mentioneaza în Cartea scolii prima clasa de liceu, a VIII-a, cu 41 de elevi, 11 sali de clasa, 1 laborator si internatul-cantina. În anul scolar urmator se înfiinteaza biblioteca scolara cu 480 de volume.
În anul scolar 1963/1964 se înfiripeaza, pentru buna functionare a internatului-cantina, o gospodarie anexa, în care existau în 1965/1966 deja 2 cai, 2 porci, o caruta, si o sanie.
De-a lungul anilor, constructiei scolare terminate în 1955 i s-au adaugat noi spatii de învatamânt: opt sali de clasa, între 1965-1967 patru sali de clasa si doua ateliere scolare, între 1976-1980. În anul scolar 1970-1971 existau: 17 sali de clasa, internatul cu 60 de locuri, 2 laboratoare, de fizica - chimie si de biologie - geografie, un muzeu etnografic, 6000 devolume la biblioteca liceului si 456 de elevi.
Au fost amenajate, conform planului de învatamânt, doua ateliere, de tâmplarie (pentru baieti) si de lucru de mâna - cusaturi si tesaturi (pentru fete), ateliere care au functionat între anii 1971- 1976. Liceul, real-umanist în perioada 1961- 1977, a fost reprofilat începând cu anul scolar 1977/1978 si a devenit liceu industrial, cu profil de mecanica, în cadrul caruia elevii treptei I învatau meseria de lacatus mecanic, iar în treapta a II-a se pregateau pentru meseria de prelucrator prin aschiere.
Ca urmare a hotarârii ministerelor de resort, cel al Educatiei si Învatamântului si cel al Industriei Constructoare de Masini, la 1 aprilie 1979 s-a încheiat un protocol de separare a scolii generale de liceu, ceea ce presupunea împartirea spatiului si a mijloacelor de învatamânt. Cele doua institutii aveau sa functioneze în continuare în aceeasi cladire: în spatiile de la parter clasele de liceu, iar în cele de la etaj clasele scolii generale. A fost mai mult o separare administrativa, deoarece sub aspect didactic si pedagogic a existat o conlucrare permanenta între cadrele didactice titulare la una sau la cealalta unitate scolara.
Liceul industrial a beneficiat în primii ani de fonduri substantiale alocate de M.I.C.M. - Ministerul Industriilor si Constructiilor de Masini, pentru reparatii capitale si pentru amenajarea si dotarea cabinetelor, a laboratoarelor si a atelierelor scolare. În 1979/1980 s-a amenajat un laborator lingvistic acustic destinat învatarii limbilor straine, laborator care, din nefericire, a functionat numai 10 ani, vreme în care putine scoli de prestigiu din tara au beneficiat de o asemenea bijuterie didactica.
Dupa decembrie 1989 cele doua scoli s-au unificat si s-a dat noii institutii numele de MIRON CRISTEA, în amintirea primului mitropolit al României Mari, originar din Toplita. Denumirile scolii:
La 01 septembrie 1995 primeste denumirea de Grup Scolar Industrial "Miron Cristea", dela 01 septembrie 2012 se numeste Liceul "Miron Cristea" Subcetate.
La 26 octombrie 1998, cu ocazia hramului bisericii Sfântul Dumitru, s-a sfintit bustul lui Miron Cristea, asezat în fata cladirii în care functioneaza în prezent Liceul "Miron Cristea", monument realizat prin contributia credinciosilor din localitate - dascali, elevi, sateni.
Incepand din anul 2003 scoala noastra a beneficiat de sume consistente pentru reabilitare:
Astfel, s-a introdus apa potabila in scoala, prin forarea unei fantani, unde continutul de nitriti este in limite normale. S-a reusit introducerea incalzirii centrale in cladirea scolii si la Gradinita cu program normal. Totodata s-a reusit constuirea unor grupuri sanitare noi, pentru aripa mai noua a scolii, grupuri sanitare la sala de sport, la gradinita, reabilitarea totala a grupurilor sanitare din aripa veche a scolii. In urma acestor reparatii au fost eliberate AUTORIZATII SANITARE DE FUNCTIONARE pentru liceu, pentru sala de sport si pentru gradinita din Subcetate. S-a reusit amenajarea unui CENTRU DE DOCUMENTARE SI INFORMARE - CDI modern, dotat cu mijloace moderne de pregatire. Scoala are legatura la INTERNET prin antena radio inca din anul 2004. S-a refacut fondul de carte al bibliotecii, s-au dotat laboratoarele cu material didactc modern, s-au achizitionat doua table interactive moderne, s-a schimbat mobilierul scolar la toate scolile si gradinitele din Subcetate.
Scoala detine laborator de informatica cu 25 calculatoare, la care se adauga calculatoarele de prin laboratoare, cabinete, Centrul de Informare si Documentare, si la departamentul didactic.
Denumirile institutiei de-a lungul anilor
  • 1956-1958: Scoala Medie de 10 ani
  • 1961-1965: Scoala Medie
  • 1965-1969: Liceu
  • 1970-1973: Liceu de Cultura Generala
  • 1974-1978: Liceu Real
  • 1978-1990: Liceu Industrial
  • 1990-1996: Liceul Teoretic „Miron Cristea
  • 1996-2005: Grupul Scolar Industrial „Miron Cristea"
  • 2006-2012: Grupul Scolar „Miron Cristea"
  • 2012- prez: Liceul "Miron Cristea".
Directorii liceului
  • 1955-1956: Ioan Sandu
  • 1956-1958: Alexandru Contiu
  • 1961-1962: Victor Tatu
  • 1962-1972: Dan Cremenciuc
  • 1972-1974: Alexandru Iliescu
  • 1972-1982: Dumitru Tepelus
  • 1982-1986: Doinita-Ana Dobrean
  • 1986-1988: Gheorghe Laczko-Cotfas
  • 1988-2000: Dumitru Tepelus
  • 2000- : Vasile Dobrean
Directorii adjuncti ai liceului
  • Petru Cotfas : 1964-1973
  • Rodica Rizea : 1990-1995
  • Stefan Popa : 1995-2002
  • Ioan Cutlac : 2002-2016
  • Popa Cristian : 2016-2017
  • Anisoara Balog: 2016-2017
Directorii educativi ai liceului
  • Maria Urzica (Ciobotea) 1965-1970
  • Ileana Olteanu (Ciobota) 1970-1972
  • Ileana Corcea 1972-1975
  • Rodica Rizea 1975-1978
  • Dobrean Doinita-Ana 1980-1982
  • Huruba Valer 1982-1984
  • Cotfas Elena 1984-1986
  • Dobrean Vasile 1986-1989
  • Todor Ileana 2001-2004
  • Baciu (Voda)Sanda 2004-2006
  • Serban Maria 2007-2014
  • Claudia Adrelean 2014-2017
  • Serban Maria 2017-----
Patriarhul MIRON CRISTEA S-a nascut in localitatea BILBOR, a contribuit substantial la Marea Unire din 1918. A fost regent al ROMANIEI in perioada interbelica. PAGINA WEB A PATRARHIEI ROMANE.